Scripturile în fiecare zi

Dacă la noapte Domnul ne-ar invita, ca şi pe           So­lomon, „Cere ce vrei să-ţi dau“, ce I-am răspunde? Nu am siguranţa că fiecare dintre noi ar avea întâi de toate do­rin­ţa să primească ... „o inimă care ascult㓠(v.9 notă: care aude). Şansă, succes, distracţii, călă­torii, aces­tea sunt dorinţele celor mai mulţi dintre ti­nerii acestei lumi. Dar dorinţele noastre, care sunt?

O inimă care ascultă (sau o inimă inteligentă; în v. 12: „o inimă înţeleaptă şi care înţelege“) – iată o cerere agreată de Dumnezeu şi pe care o poate întotdeauna împlini. „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciu­ne, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie ... şi i se va da“ (Iacov 1.5). Aceasta nu este o rugăciune care să poată izvorî din inima cuiva deja înţelept în ochii proprii (Pro­verbe 3.7). Dar Solomon nu are o părere înaltă despre sine: „eu sunt un copil mic – spune el – nu ştiu nici să ies, nici să intru“ (v.7). Să remar­căm aici că inima – şi nu capul – este aceea care trebuie să asculte şi să înţeleagă. Iubirea pentru Domnul este cheia adevăratei inteligenţe.

Mai presus de toate, să-L luăm în considerare pe Modelul nostru desăvârşit, care declară prin vocea profetului: „Domnul Dumne­zeu ... Îmi trezeşte urechea ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4).