Scripturile în fiecare zi

Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să re­cu­noască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câşti­ga­rea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dis­pare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apre­ciem valoarea calităţilor lor, în loc să insis­tăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti. Petru ne amin­teşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dum­nezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singu­ră ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac − declară Pavel − alerg drept spre ţint㓠(Fili­peni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi“, spune el în altă parte
(2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa du­re­roasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghe­de­on: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă“!