Scripturile în fiecare zi

17

Noiembrie

Deuteronom 31:17-18

După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care mer­ge cu ei.
Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită! În plus, este dată o ultimă po­runcă, referitoare la citirea regulată a porunci­lor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvin­tele legii acesteia“ (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi me­dităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noas­tră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)“ (Evrei 10.25)!
Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei“ (v. 17)? Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul
(v. 16 sf.). Însă prin gura profe­tului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit“ (Osea 14.4).