Scripturile în fiecare zi

7

Septembrie

Numeri 23:1-12

Balaam, care încă de pe acum a reuşit să ajungă acolo unde voia, ar mai fi dorit, în prezent, să-L determine pe Dumnezeu să pronunţe exact ceea ce dorea el să spună. Dar fără voia lui, spre marea mânie a lui Balac, cele patru discursuri cu multe sentinţe ale sale sunt trans­formate în binecuvântări glorioase. Acesta este şi efectul acuzaţiilor pe care Satan le aduce şi astăzi împotriva răs­cumpăraţilor Domnului (Ap. 12.10). După cum ne învaţă istoria lui Iov, Dumnezeu permite astfel de atacuri, pentru a le întoarce spre binele alor Săi. Şi remarcăm că totul se petrece pe munte fără ştirea poporului din câmpie; acesta nu cunoaşte nici in­tenţiile fatale ale vrăj­maşului, nici modul în care le zădărniceşte Dum­nezeu.
„Un popor care va locui deoparte“ (v. 9) – aceasta este cea dintâi caracteristică a lui Israel, şi anume de a fi un popor pus deoparte pentru Dumnezeu. Şi aceasta este va­labil atât pentru Biseri­ca adevărată, cât  şi pentru fie­care cre­din­cios. Creştinul este din punct de vedere moral des­­părţit de o lume sub          in­ci­denţa judecăţii. Este pus deoparte pen­tru Domnul. „Sfâr­şitul meu să fie ca al lor!“ – îşi urează Balaam în încheiere        (v.10 sf), însă pentru a muri„de moartea celor drepţi“, trebuia să fi trăit ase­menea lor. Dar Ba­la­am, ca mulţi alţii, este un ipocrit, încercând să slu­­jească la doi stăpâni. El mărturiseşte frica de Dom­nul, oferă numă­rul per­fect de jertfe, însă în tot acest timp ascultă numai de poftele i­nimii lui.