Scripturile în fiecare zi

5

Septembrie

Numeri 22:1-21

Îi părăsim acum pe israe­liţi pentru a vedea ce se întâmpla în acest timp cu duşmanii lor. Plin de groază, Moab, cu regele său Balac, l-a văzut pe Israel suindu-se din pustiu, umplând ţara, aşezându-se în dreptul său. Tre­mură pentru recoltele sale şi dispreţuieşte această mulţime care putea „mânca tot, ... cum linge boul iarba verde a câmpului“ (v.4). Când poate sta liniştit Moab? Atunci când mana, Pâinea vieţii, este apre­ciată de popo­rul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că posesiunile lumii nu-l fac invidios.
Pentru a-l în­frânge pe Israel, Balac recurge la mij­loa­ce supranaturale. Îl cheamă în ajutor pe ghicitorul Balaam, căruia îi cunoaşte reputaţia. Balaam personifică în întreaga Scriptură un cler corup­ti­bil, uşor de tocmit pe preţ de argint (Deuteronom 23.4; Iuda 11). Balaam era împărţit între dorinţa sa de a primi bogăţiile şi ono­ru­rile promise de trimişii lui Balac şi sentimentul că nu putea trece peste voia Dumnezeului suve­ra­n de care se temea. Cercetat de Dom­nul în timpul nopţii, Balaam desluşeşte această declaraţie categorică, fără drept de apel: „Să nu mergi cu ei; şi să nu blestemi poporul ... ei sunt binecuvântaţi!“ (v. 13). În speranţa că-L va convinge pe Domnul să-Şi revoce hotărârea, profetul necre­din­cios uită că Dum­nezeu nu Se schimbă (comp. cu 23.19), astfel încât, de îndată ce soseşte cea de-a doua delegaţie, îi este permis să meargă acolo unde-l atrăgea inima lui lacomă.