Scripturile în fiecare zi

15

Iunie

Levitic 4:1-12

Jertfa pentru păcat încheie lista jertfelor sfin­te. Pe primul loc a fost pusă arderea-de-tot, partea ce revenea lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos, jertfa pentru nevoile păcătosului fiind prezentată ultima. Dar, se înţelege, noi trebuie să urmăm calea în sens invers. Înainte de a cunoaş­te pacea şi bucuria jertfei de mulţu­mire şi de a în­ţe­lege ce a fost Isus în viaţa Lui pentru Dum­nezeu, începem intrând în relaţie cu Cel care a suferit şi a murit pe cruce pentru a ispăşi păcatele noastre. Sângele era adus în cort ca pen­tru a-I aduce lui Dumnezeu dovada lucrării înche­iate şi ca pentru a-i da păcătosului garanţia că este accep­tat. Grăsimea fume­gândă pe altar semnifică satisfacţia pe care o găseşte Dumnezeu în supunerea victimei. Pe scurt, în timp ce carnea arderii-de-tot trebuia ar­să pe altar, iar cea a jertfei de pace (mulţumire) trebuia mâncată de cel care o aducea, trupurile animalelor jertfite pentru păcat trebuia arse afară din tabără. Din cauza păcate­lor pe care le-a luat asupra Lui, Isus a suferit „afară din tabără“ (Evrei 13.12), departe de prezenţa Dumnezeului Celui sfânt. Verbul „a arde“, diferit de „a face să fumege“, între­buinţat pentru gră­simi şi parfumuri, arată intensitatea judecăţii care a consumat Jertfa noastră desăvârşită (Evrei 13.11).