Scripturile în fiecare zi

23

Mai

Exod 32:1-10

Am fi dorit să putem trece imediat de la descrierea cor­tului, din cap. 31, la construirea lui, în capito­lul 35. Dar, vai, între acestea două s-a interpus un episod trist în istoria acestui biet popor. Toc­mai când, pe munte, Dumnezeu îi dădea lui Moise legea, în vale poporul şi începuse să calce primele două porunci. Şi, în timp ce Domnul îi dădea slujitorului Său instrucţiuni cu privire la închinarea faţă de El, Israel instituia un cult idolatru. Cât de mare este perversitatea şi nerecunoştinţa omului şi cât este de dispus să uite bunătatea lui Dum­nezeu! (Psalmul 78.11; 106.19-23). „Idola­tria“ nu este numai păcatul lui Israel sau al naţiunilor. Amintind de această scenă, apostolul Pavel este ne­voit să-i pună în gardă pe creştini (1 Co­rinteni 10.7, 14). Un idol este orice ia în inimile noastre locul care I se cuvine numai lui Isus. Poate fi ca un viţel de aur:
1) după chipul dumne­ze­ilor lumii (egiptenii se închinau la boul Apis),
2) turnat în tiparele imaginaţiei omului, cu alte cuvinte, purtându-i amprenta,
3) şlefuit cu o u­nealtă de sculptor – rod al strădaniilor noastre (Isaia 44.10,12).
Toate acestea pot avea loc a­tunci când am pierdut din vedere întoarcerea Mijlo­citorului nostru, Hristos, aflat acum în cer, cum Moise era odinioară pe munte.