Scripturile în fiecare zi

12

Mai

Exod 26:31-37, 27:1-8

Dacă mergem de la interior spre exterior, aşa cum procedează Dumnezeu cu păcătosul, Cortul are întâi Locul Preasfânt – inaccesibil – care cu­prinde numai chivotul mărturiei (v.33), apoi un Loc Sfânt, separat de Locul Preasfânt prin perdeaua dinăuntru, semnificaţia perde­lei fiind arătată în Evrei 10.20: perdeaua (dinăuntru) este trupul Său (Lit: carnea Sa). Firea ome­nească a lui Hristos este astfel re­­­prezentată ca o îmbinare de glorii şi de perfec­ţiu­ni, despre care ne dau o idee materialele între­buin­ţate. Heruvimii brodaţi ne amintesc de cei care i-au interzis omului accesul la pomul vieţii (Geneza 3.24). Dar, la moartea lui Isus, per­dea­ua dinăun­tru a fost ruptă, Dumnezeu deschi­zându-i astfel omului o cale în locul prezenţei Sale.
Înaintea perdelei dinăuntru sunt aşezate atât masa şi sfeşnicul (v.35), cât şi altarul de aur (30.6). Cortul însuşi este închis printr-o perdea, dar o perdea fără heru­vi­mi, pentru că preoţii sunt autorizaţi să in­tre acolo pentru a-şi face slujba. În sfârşit, în faţa cor­tului era altarul de bronz, descris în cap. 27 (v.1-8) El era pătrat şi de dimensiuni apreciabile, spunând despre cruce şi eficacitatea ei. Era făcut din lemn de salcâm: Hristos făcut om pentru noi, pentru ca să sufere şi să moară – acoperit cu aramă: potrivit pentru a face faţă testului focului judecăţii divine împo­tri­va păcatului. Glorie Răs­cumpărătorului nostru desăvârşit!