Scripturile în fiecare zi

2

Mai

Exod 20:18-26, 21:1-6

Această scenă (v. 18-21) ne este rea­mintită în Evrei 12.19, pentru a ilustra deose­birea faţă de poziţia credinciosului în har. Lui nu i se mai porunceşte să facă una sau alta, ci să crea­dă în Isus care a făcut totul. De altfel, sfârşitul capito­lului nu ni-l prezintă pe om în poziţia celui care face lucrări, ci în cea de ado­ra­tor. Este clar că Sinai nu este locul unde Dum­nezeu Se poate întâlni cu păcătosul (v.24). Versetul 25 arată că lucrările şi rânduielile omeneşti nu-şi găsesc locul în închinarea potrivită către Dum­nezeu. În final, conform v. 26, nimeni nu trebuie să se ridice mai presus de fraţii săi; va fi vizibilă carnea, spre ruşinea sa.
În imaginea robului evreu (21.2-6) Îl re­cunoaştem pe Domnul Isus (compară cu Zaharia 13.5, 6), Omul ascul­tător, singurul care a împlinit Legea. Acest Rob desăvâr­şit putea pleca liber pentru a Se înălţa la cer, fără să treacă prin moarte. Dar acolo El ar fi fost sin­gur. Însă în iubirea Lui infinită, Hristos a dorit compania unei mirese. Pentru aceasta El a plătit preţul necesar. Sân­ gele-I vărsat, rănile Sale dovedesc aceasta, proclamând pentru eter­nitate umi­linţa de bunăvoie a Celui care „a luat chip de rob“ (Filipeni 2.7) şi care, chiar şi în glorie, va găsi plăcere să-i slujească pe ai Săi (Luca 12.37).