Scripturile în fiecare zi

9

Aprilie

Exod 9:1-16

O ciumă „foarte mare“ se abate de data aceasta asupra vitelor. Dumnezeu cruţă turmele lui Is­rael, din care aveau să fie luaţi miei pentru Paşte şi, mai târziu, pentru alte jert­fe. Apoi erup bube pe oame­ni şi pe animale. Inima regelui rămâne insensibilă, deşi, remarcaţi expresia, „în inima lui“ trimitea Dumnezeu toate aceste plăgi (v.14). Cum se poate explica această îndârjire a lui fara­on împotriva lui Isra­el? Satan ştia că din acest popor trebuia ca, într-o zi, să Se nască Mesia, Unul mai mare decât Moise, care avea să-i elibereze pe oameni de sub jugul lui şi care avea să-l învingă. De aceea el a căutat să-l ţină pe Israel în robie cât mai mult cu putinţă. Dar această încăpăţânare n-a putut face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai mult puterea lui Dum­nezeu şi să-i facă numele vestit pe tot pământul (v. 16, citat în Ro­mani 9.17).
Pus înaintea puterii lui Dumnezeu, dar şi a milei Lui, cu care a îndepărtat succesiv broaştele, ţân­ţarii, muştele câineşti ..., orgoliosul faraon şi-a împietrit intenţionat inima, refuzând să se pocăiască.
Câte per­soane nu-şi împietresc inima în faţa celei mai mari minuni a harului: Fiul lui Dumnezeu mu­rind pentru mântuirea oamenilor pierduţi!