Scripturile în fiecare zi

3

Aprilie

Exod 5:15-23, 6:1-8

Faraon nu dă nimic; dimpotrivă, devine din ce în ce mai sever. În zadar se plâng la el (v.15-18). Nu numai că Satan nu cunoaşte îndura­rea, ci îşi găseşte plăcerea în nenorocirea robilor săi. Abia dacă este satisfăcută o poftă, că apa­re o alta şi trebuie să fie împlinită imediat. Nu­mai Hristos poate satis­face o inimă în mod desăvârşit. Uneori Dum­nezeu rânduieşte lucrurile astfel încât elibe­rarea nu este imediată, pentru ca omul, sim­ţind apăsarea ju­gului vrăjmaşului şi adâncimile stării sale ne­no­rocite, să fie în sfârşit gata să recunoas­că fap­tul că numai Dumnezeu îl poate scăpa de acestea.
Răspunzând la descurajarea robilor Săi (v.23), Dum­nezeu nu le face nici un reproş. Dimpotrivă, este ocazia unei noi revelaţii din partea Lui. DOMNUL sau „Iehova“ este numele pe care Dumnezeu Şi-L ia în relaţia Lui cu Israel. Pentru patriarhi, El era Dumnezeul cel atot­puternic (Ebr. „El-Şadai“), Proprietarul cerului şi al pământului. Acum scopul Lui este de a introduce o relaţie nouă, ceea ce de asemenea Îi aduce un nume nou: „Eu sunt DOMNUL!“. DOMNUL este Cel care nu Se schim­bă niciodată şi care rămâne credincios legă­mântului Său. Pentru noi, credincioşii din vremea harului, El are un nume şi mai scump, acela de Tată, pe care Isus a venit să ni-L facă cunoscut (Ioan 17.26).