Scripturile în fiecare zi

11

Martie

Geneza 42:25-38

Primindu-şi fraţii cu asprime, Iosif nu inten­ţio­nează să se răzbune, putem fi siguri de aceasta, ci, cunoscând din expe­rienţă răutatea inimii lor, doreşte să-i aducă la ade­vărata pocăinţă. Pen­tru a realiza aceasta foloseş­te suc­cesiv asprimea şi bunătatea, panica şi încu­raja­rea, acuzaţiile şi ospeţele. Toate acestea sunt mânuite cu mare înţelepciune şi ne arată, prin comparaţie, cum lucrează Domnul atunci când doreşte să ne trezească inima şi con­şti­in­ţa. U­ne­ori El trebuie să ne vorbească „aspru“ (v. 30).
Acu­zaţiile pe care le aduce Iosif împotriva fraţilor săi sunt nedrepte. Ei nu sunt spioni. Dar ei simt că Dumne­zeu le vorbeşte şi îşi amintesc de păcatul la care au luat parte cu toţii, de propria lor nedreptate împotriva fratelui lor.
Poate că trebuie să fim supuşi nedreptăţii. În loc să ne supărăm sau să căutăm să ne îndrep­tă­ţim, să ne întrebăm mai curând ce doreşte Dum­nezeu să ne înveţe în acest mod dureros.
Şi pentru Iacov, totul este dirijat spre binele său, chiar dacă el spune în v. 36: „Toate acestea sunt împotriva mea“. Va trebui să înveţe că, dacă Dum­ne­zeu este pentru el, nimic nu poate fi împotriva lui şi că „toate lucrurile lucrează îm­preună spre bine­ pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8.28, 31). În acest fel Dumnezeu i-l va reda pe Iosif.