Scripturile în fiecare zi

4

Martie

Geneza 39:17-23, 40:1-8

Încă o dată Iosif a avut de suferit o grozavă nedreptate. Sub o măr­turie falsă el este condamnat şi aruncat în temniţă în mijlocul prizonierilor. Psalmul 105.18 îi de­scrie suferinţele fizice şi morale: „I-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare“. Încă o dată aceste suferinţe le prefigurează pe cele ale Mân­tuitorului. Au pus mâna pe Isus (Marcu 14.46), au adus măr­turii false împotriva Lui (Matei 26.59, 60), „a fost socotit printre cei fără de lege“ (Marcu 15.28), El, Cel care „n-a făcut nimic rău“ (Luca 23.41).
Temniţa era plină de prizonieri vinovaţi. Cât de mişcător este să vedem că Iosif, aflat în mij­locul lor, nu se consideră superior pentru că este nevino­vat, nici dezgustat sau des­curajat, ci continuă să slujească! Aceasta ne duce cu gândul la Omul care a venit să îm­părtăşească starea noastră nenorocită şi dez­nă­dăjduită, pentru a ne sluji cu dragoste. „El umbla din loc în loc făcând bine“, a spus Petru (Fapte 10.38), adăugând: „pentru că Dumne­zeu era cu El“. Tot aşa a fost şi cu Iosif, atât în tem­ni­ţă cât şi în casa lui Potifar (39.3, 21, 23), şi aceasta a fost pentru el o mângâiere şi secretul prosperităţii lui. Fie ca şi noi să ne bucurăm de aceeaşi experienţă fericită pretutindeni şi întotdeauna!