Scripturile în fiecare zi

10

Februarie

Geneza 25:1-18

Sfârşitul vieţii lui Avraam încheie o imagine profetică de ansamblu:
– cap. 21: naşterea Fiu­lui;
– cap. 22: crucea şi învierea adevăratului Isaac;
– cap. 23: punerea deoparte a lui Israel (moar­tea Sarei);
– cap.24: chemarea Bisericii şi unirea ei cu Hristos în glorie.
– În sfârşit, cap. 25: introducerea împărăţiei de o mie de ani, când naţiunile pământului, reprezentate prin copiii Cheturei, vor fi binecuvântate în relaţia lor cu Isaac. La acest sfârşit, Avraam face o donaţie a tot ceea ce are. Isaac Îl repre­zintă pe Hris­tos în calitatea Lui de Moştenitor universal. „Dom­­nul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu ... Cere-Mi şi-Ţi voi da naţiunile de moştenire ...“ (Ps. 2.7, 8). Spre acest viitor glorios se în­dreaptă prin cre­dinţă gândurile lui Avraam. Din­colo de Isaac, el se gândeşte la Cel în care vor fi împlinite pro­mi­siu­nile. „Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea – le va spune Isus iudeilor – şi a văzut-o şi s-a bucurat“ (Ioan 8.56). El a murit în credinţă, „neprimind promisiunile, ci văzându-le de departe şi salutându-le“ (Evrei 11.13). Şi Avraam este unul dintre acei oameni cu care lui Dum­ne­zeu nu-I este ruşine când este vorba să-i lege nu­mele de al Său, numindu-Se „Dumnezeul lui Avraam“. Poate El să Se numească şi Dumne­zeul vostru?