Psalmul 116

Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului: „Eram doborât şi El m‑a salvat … Tu mi‑ai eliberat sufletul de la moarte…“ (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?“. „Iubesc pe Domnul…“, răspunde psalmistul – acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4.13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a‑L mărturisi: „Voi înălţa paharul mântuirii … Îţi voi aduce jertfe de mulţumire … da, înaintea întregului Său popor“ (v. 13, 14, 17). Să‑I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15)!