Sămânța bună

În anul 1999, în timpul războiului din Kosovo, un sat a fost atacat de un grup de oameni înarmați. Locuitorii au încercat să fugă cu tractoarele lor în pădurea din apropiere, dar în scurt timp au fost încercuiți și capturați. Atacatorii au dat foc tractoarelor și un fum negru se ridica spre cer.

Sătenii au fost aliniați spre a fi împușcați. Dar s‑a petrecut ceva neașteptat: vântul și‑a schimbat brusc direcția și a dus norii groși de fum peste oamenii înarmați, astfel încât aceștia nu au mai putut vedea nimic. Tușind și înjurând, ei au tras la întâmplare, așa că nu au putut împiedica aproape o sută de prizonieri să fugă în pădure. Mulți săteni au spus că Dumnezeu a făcut un miracol.

De fapt, Dumnezeu, în calitate de Creator, are sub control și vântul. Cele patru Evanghelii ne fac să ne mirăm cum vântul și valurile L‑au ascultat pe Fiul lui Dumnezeu (Matei 8.27)!? Când privim doar la câteva crâmpeie din puterea Lui, din îndurarea Lui și din lucrările dragostei Lui pentru salvarea omenirii, ar mai fi oare potrivit să spunem că sunt coincidențe? Acei săteni au scăpat de la moarte în mod miraculos. Ei au ajuns să cunoască faptul că Dumnezeu este bun.

Da, Dumnezeu este bun! Aceasta înseamnă că este bun față de noi fără nicio rezervă sau excepție. Fiecare va putea să‑și amintească de ocazii în care a avut experiența bunătății lui Dumnezeu într‑un mod deosebit. Dar epilogul textului nostru din Psalmul 25 este de asemenea o culme minunată: Dumnezeu ne arată bunătatea Sa pentru că vrea să ne îndrume pe calea Lui cea bună.