Sămânța bună

Charles, un fost înalt‑funcționar din Africa, își deschide în sfârșit Biblia. Acum are timp să o studieze, din moment ce, în urma schimbării guvernului, fusese îndepărtat din postul pe care îl avusese. Se oprește ceva mai mult asupra versetului „Amintiți‑vă de conducătorii voștri“, căci gândurile îl poartă departe, în trecut, pe când era elev la școala duminicală. Își amintește de întâlnirea fericită cu misionarul european care îl instruise în credința creștină. Oare pe unde o fi el acum? Un gând nu îi mai dă pace: ce ar fi să înceapă să‑l caute chiar de a doua zi?

Deși se scurseseră zeci de ani, misionarul era încă în activitate, continuându‑și lucrarea. În timpul uneia dintre aceste călătorii, pe când avionul își începuse aterizarea, se simțea puțin descurajat: ce avea oare să găsească în bisericile pe care urma să le viziteze...? Dar nu după multă vreme primește invitația de a se întâlni cu o veche cunoștință. În fața lui era Charles, care l‑a căutat stăruitor și l‑a găsit (vedeți 2 Timotei 1.17). Ce întâlnire emoționantă! Îl invită la el acasă în aceeași seară. Cei doi frați în Hristos vorbesc împreună cu bucurie despre credincioșia Domnului: El a avut grijă de ei pe parcursul celor 30 de ani și i‑a reunit atunci când fiecare avea mare nevoie de celălalt. Această întâlnire frățească îi îmbărbătează pe amândoi în slujirea lor pentru Domnul. Dragi creștini, trebuie să‑L iubim și să‑L slujim pe Mântuitorul nostru comun, pe Isus Hristos, și să ne încurajăm unii pe alții: „Fiecare prin credința care este în celălalt“ (Romani 1.12)!