Sămânța bună

Pentru oamenii din serviciul de salvare pe mare, a ajunge prea târziu provoacă un gând îngrozitor. Pe 12 mai 1975, o navă tehnică pentru curățarea căilor navigabile se îndrepta spre Kiel cu o încărcătură de pietriș. În acel moment, serviciul meteorologic a emis o avertizare pentru Marea Baltică. Pe când începea furtuna, un val puternic a lovit nava, care s‑a înclinat pe o parte – și nu s‑a mai redresat. Pietrișul începuse să alunece. Cu fiecare val mai mare, nava se scufunda mai adânc în apă. Puțin mai târziu, a fost lansat apelul de ajutor: „Mayday! Navă înclinată, amenințată să se scufunde!“. Zece minute mai târziu, crucișătorul de salvare era deja pornit, dar va dura mai mult de o oră pentru a ajunge la fața locului. Va ajunge oare la timp? Călătoria pe valuri a fost dificilă: era întuneric, puțin după ora patru dimineața, iar stropii îi împiedicau pe bărbați să vadă. Erau pe punctul de a încetini când s‑a auzit următorul mesaj: „Balustrada este deja sub apă, pregătiți‑vă să abandonați nava!“. Așa că au pornit cu toată viteza înainte! Încă pe întuneric, salvatorii au ajuns la fața locului și au reușit să îi preia pe bărbații care urcaseră deja într‑o barcă de salvare. În același timp, un elicopter i‑a salvat pe cei doi care rămăseseră pe Sten Trans. Tocmai când ultimul om, căpitanul, a intrat în elicopter, nava s‑a răsturnat și s‑a scufundat. A fost o salvare de ultim moment! Mulți creștini se roagă pentru oamenii care trimit un SOS pentru viața lor, ca aceștia să audă la timp un cuvânt de la Dumnezeu și să fie mântuiți. Nu este vorba că Dumnezeu vine prea târziu – dar adesea oamenii nu doresc să accepte ajutorul, preferând să încerce să se salveze singuri. Dar acest lucru este sortit eșecului.