Sămânța bună

Poate că cineva se gândește: „Asta nu‑i posibil! O furtună nu se potolește doar pentru că o persoană îi strigă «Taci! Amuțește!»“. Nu, bineînțeles că nu! Dar Cel care a făcut aceasta nu era oricine, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu. Oameni ca noi s‑ar fi făcut de râs cu o asemenea încercare de a calma natura dezlănțuită. Dar aici era Unul de care ascultau vânturile și valurile. Acesta nu putea fi decât Dumnezeul Atotputernic! Ucenicii, cei care L‑au dus pe Isus pe celălalt mal al lacului, au fost profund impresionați de aceste scene unice: valuri mugind peste măsură de furios, moartea bătând în scândurile corabiei, și Fiul lui Dumnezeu mustrând vântul și cerându‑i mării să tacă!

Dar de ce ar fi prea greu pentru Creatorul universului să liniștească o furtună? Pentru a răspunde, trebuie să știm că Fiul lui Dumnezeu este Cel prin care Dumnezeu a făcut lumea (să citim, de pildă, Coloseni 1.16). Atunci, de ce oare n‑ar fi El capabil să facă vin din apă, să vindece bolnavi, să sature mii de oameni cu pâinile și peștii din traista unui copil…?

Mulți din acea vreme au fost martori oculari ai miracolelor lui Isus. Câțiva au așternut și pe hârtie experiențele acestea, pentru noi: Matei, vameșul; Marcu, slujitorul; Luca, medicul; Ioan, pescarul. Dar ei ne‑au relatat doar o parte: „Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi“ (Ioan 20.30). Nu există niciun motiv pentru a nu avea încredere în acești martori. Atotputernicul Creator Se află deasupra tuturor lucrurilor; pentru El, a face încă o minune cu tine și cu mine astăzi nu e o problemă!