Sămânța bună

Etiopianul despre care am citit aici ocupa o poziție foarte importantă; nu numai că administra întreaga trezorerie a împărătesei Candace, ci el însuși era bogat. Și totuși, în suflet simțea un gol adânc, căci altfel cum ar fi făcut el călătoria atât de dificilă, din Etiopia până la Ierusalim, pentru a‑L cunoaște acolo pe adevăratul Dumnezeu? Din nefericire, nu L‑a putut găsi în templul încărcat de splendoare, în ciuda numeroaselor sale ritualuri. Așa că, dezamăgit, famenul își începe călătoria spre casă. Totuși, luase o comoară de la Ierusalim: sulul profetului Isaia. Îl citea pe drumul de întoarcere, dar avea dificultăți în a‑l înțelege. Dumnezeu însă, care cunoaște setea din inima acestui om, i‑l trimite în cale pe evanghelistul Filip. Acesta urcă în carul famenului și îi explică Isaia 53, capitol pe care tocmai îl citise. Ce inestimabilă relatare despre Domnul Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care a îndurat judecata lui Dumnezeu pentru oamenii vinovați! Famenul primește această veste bună prin credință și își continuă bucuros călătoria, deoarece acceptă mântuirea. Fusese găsit de Mântuitorul.

Profesorul August Herman Francke (1663‑1727), simțind un gol lăuntric, căuta răspuns la întrebarea dacă Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci a îngenuncheat și a strigat: „Dumnezeule, descoperă‑mi‑Te și mânuiește‑mă!“. La scurt timp avea să mărturisească: „Am primit în inima mea siguranța harului în Domnul Isus; tristețea și neliniștea mi‑au fost luate și un torent de bucurie mi‑a inundat sufletul“. Formele și ritualurile religioase, oricât de atrăgătoare ar fi, nu pot da nimănui pace!