Sămânța bună
Stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară
Mulțimea … spunea: „A fost tunet“. Alții spuneau: „Un înger I-a vorbit!“.
Ioan 12.29
Tulburat în sufletul Său, Isus Se roagă Tatălui ceresc și primește imediat un răspuns din cer. Mulțimea prezentă nu poate înțelege acea voce neobișnuită. Domnul le explică faptul că vocea respectivă este un avertisment: moartea Sa va aduce judecata asupra lumii și asupra prințului ei, diavolul.
Stăpânitorul lumii acesteia va fi „aruncat afară“, lucru care se va produce în etape diferite:
- Satan este deja înfrânt, puterea lui este biruită, prin moartea lui Isus (Evrei 2.14);
- Satan va fi alungat din ceruri, în necazul viitor (Apocalipsa 12.9,10);
- Satan va fi aruncat în adânc, înainte de Mileniu (Apocalipsa 20.3);
- Satan va fi aruncat în iazul de foc și de pucioasă la sfârșitul Mileniului (Apocalipsa 20.10).
În Imperiul Roman, sentințele de condamnare la moarte ale cetățenilor care nu erau romani erau executate frecvent prin crucificare. Acest mijloc crud și umilitor era tocmai bun pentru acești evrei de a-și arăta ura amară față de Isus. El a fost „înălțat de pe pământ“, pus pe o cruce, îndepărtat în mod disprețuitor din mijlocul lor. Omul Îl bate în cuie pe cruce pe Creator. Ce tablou zguduitor! Și totodată nu e unul mai măreț, când Dumnezeu deschide mormântul și-L scoate de acolo pe Preaiubitul Său!