Sămânța bună
„Fac tot ce pot“ (2)
Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Efeseni 2.8-10
Mântuirea, care este a oricui își mărturisește vina înaintea lui Dumnezeu, este un dar ce nu poate fi obținut prin fapte bune, ci doar prin credința în Domnul Isus. Orice vine de la noi este lipsit de valoare: Dumnezeu trebuie să fie Dăruitorul. Odată cu mântuirea, Dumnezeu ne dă un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă“ (2 Corinteni 5.17). Astfel, fiecare credincios, din punct de vedere spiritual, este văzut ca o creație nouă, ca lucrare a lui Dumnezeu înfăptuită în Isus.
Creat, pentru ce scop? Pentru fapte bune! Doar atunci vorbește Cuvântul lui Dumnezeu de fapte bune. Dar, chiar și atunci, ele nu sunt nicidecum o realizare a noastră. Dumnezeu este Cel care le-a pregătit „dinainte“, iar credinciosul le poate duce la îndeplinire prin puterea vieții celei noi care i-a fost dată. Viața cea nouă este cea care îl motivează pe credincios. Aceasta nu înseamnă efort și necaz într-o speranță incertă de a câștiga favoare înaintea lui Dumnezeu, ci ucenicie fericită, urmând exemplul Domnului Isus, pe care Dumnezeu L-a glorificat pe pământ și care dorește ca cei răscumpărați ai Lui să Îi ia locul aici pe pământ.
„Faptele bune“, așa cum le vede Dumnezeu, sunt așadar cele făcute de un copil al lui Dumnezeu pentru că a fost salvat.