Sămânța bună
Ziua Cincizecimii
Pe când se împlinea ziua Cincizecimii … a venit deodată un sunet din cer, ca vuietul unui suflu puternic, și a umplut toată casa unde ședeau … și toți s-au umplut de Duh Sfânt.
Noi toți am fost botezați [în puterea unui] singur Duh într-un singur trup … și tuturor ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.
Fapte 1.1-4; 1 Corinteni 12.13
După învierea Sa, Hristos S-a înălțat la cer. În ziua Cincizecimii s-a împlinit ceea ce El promisese: Duhul Sfânt a coborât pe pământ să locuiască în cei credincioși. Aceasta s-a întâmplat în mod vizibil. A fost începutul creștinismului, perioada de tranziție, în care Dumnezeu a dat mărturie atât prin semne, cât și prin minuni, care au confirmat noul mod de a lucra al lui Dumnezeu, până când învățătura creștină a fost pe deplin descoperită și Cuvântul lui Dumnezeu a fost întregit (Coloseni 1.25,26).
În zilele noastre, când cineva își pune încrederea în Hristos și primește Duhul Sfânt, nu există semne exterioare vizibile. Este o lucrare interioară: „Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu“ (Romani 8.16). El aduce în duhul nostru conștiența faptului că suntem copii ai lui Dumnezeu. Duhul Sfânt îi călăuzește pe credincioși pe drumul vieții lor, pentru ca ei să facă voia lui Dumnezeu cu discernământ: „Căci toți cei care sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu“ (Romani 8.14). Duhul Sfânt este Cel care i-a unit pe toți credincioșii într-un singur trup spiritual al cărui Cap este Hristos, Domnul glorificat în cer. Ei sunt plini de unul și același Duh care locuiește în fiecare în parte. Astfel, trupul lor este „templu al Duhului Sfânt“ (1 Corinteni 6.19).