Sămânța bună
Când răspunsul Domnului întârzie…
Și Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea“. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Deci, când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era.
Ioan 11.4-6
Din grijă pentru fratele lor Lazăr, cele două surori, Marta și Maria, au apelat la Isus. Pline de respect și de încredere, ele au transmis doar atât: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav“.
O astfel de încredere Îi face bucurie Domnului. La prima vedere, răspunsul și reacția Lui par de neînțeles. „Boala aceasta nu este spre moarte.“ Dar oare nu a murit Lazăr la scurt timp după aceea? Ba da, însă moartea lui în acest caz nu a fost una definitivă. Gloria lui Dumnezeu urma să fie descoperită în Persoana lui Isus. Onoarea, puterea și dragostea Lui trebuiau să fie văzute de ceilalți.
Domnul ne testează adesea în situații dificile. Poate nu primim răspuns la rugăciunile noastre așa cum ne-am fi dorit. Uneori, El ne face să așteptăm mult, iar alteori totul pare să meargă tot mai prost. Dar gândurile Fiului lui Dumnezeu sunt mai înalte decât ale noastre: El știe ce este cel mai bine pentru noi. Să nu uităm că El îi iubește pe ai Săi. Așa a fost în Betania. Isus îi iubea pe fiecare dintre cei trei. Iar Marta, care fusese mustrată de Domnul la o vizită anterioară, este menționată prima, când ne-am fi așteptat ca aceasta să fie Maria (Luca 10.41).
Din această relatare mai învățăm că dragostea lui Isus nu este influențată de fluctuațiile unui credincios. Domnul ne iubește în ciuda tuturor oscilațiilor, pentru că El Însuși este dragoste (1 Ioan 4).