Sămânța bună

Percepem lumea din jurul nostru prin intermediul simțurilor noastre. Putem atinge, vedea, mirosi, auzi și gusta. Și ne-am dori să ne putem apropia de Dumnezeu în același mod, primind dovezi mai concrete sau imediat perceptibile. Oamenii care s-au apropiat de Isus Îi cereau adesea semne și minuni, pentru ca El să le dovedească originea Sa divină (Matei 12.38,39). Isus a făcut multe minuni: a vindecat leproși, paralizați, a oprit furtuna, a înviat morți… Chiar și ucenicii I-au cerut semne: Spune-ne … care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului lumii (Matei 24.3).

Astăzi, lui Dumnezeu I se reproșează că nu dă dovezi ale existenței Sale și că nu răspunde la nenorocirile omenirii. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a omis să dea mărturie despre ceea ce este El, prin binefacerile Sale, dând ploaie din cer și anotimpuri roditoare, săturând inimile cu hrană și cu bucurie (Faptele 14.17). Nu! Semnele nu au lipsit niciodată! Isus le-a reamintit celor care au fost martori la minunile Lui semnul lui Iona, ca o profeție despre El Însuși. Iona a petrecut trei zile în pântecele peștelui (probabil cetaceu, mamifer acvatic), așa cum Isus a petrecut trei zile în inima pământului (Matei 12.40). Aceasta ne vorbește despre moartea și învierea lui Isus. Lucrarea împlinită în mod desăvârșit de Isus Hristos este consemnată în Cuvântul Său, Biblia. Iar acest fapt istoric este obligatoriu pentru noi toți. Dumnezeu nu vrea să ne convingă cu ajutorul simțurilor noastre; El ne cere să credem în Cuvântul Lui.