Sămânța bună

Dar dacă noi nu suntem rezultatul întâmplării, ci creați de un Dumnezeu a Cărui dorință este să existăm într-un anumit timp? Dar dacă, după moarte, va trebui să-I dăm socoteală pentru viața noastră? Dar dacă El este un Dumnezeu perfect sfânt, care nu poate suferi răul, și un Dumnezeu în totul drept, care nu-l poate trece drept nevinovat pe cel vinovat, ca și cum nu ar fi nicio problemă? Vă luptați cu un amestec de îndoieli? Vreți să vă încredeți în Dumnezeu, dar nu puteți? Tot ce aveți de făcut este să-I dați Domnului necredința voastră, și El va întări credința voastră. Dumnezeu vrea ca omenirea să aibă pace și fericire, dar răzvrătirea împotriva Lui îl lipsește pe om de fericire. Înaintea lui Dumnezeu, cei care în lume sunt considerați a fi drepți sunt la fel ca cei imorali; cei religioși, la fel ca cei neevlavioși; cei cinstiți, la fel ca hoții; cei tineri, la fel ca cei bătrâni; cel înțelept, la fel ca cel neștiutor; cel mare în lume, la fel ca cel neînsemnat, pentru că toți sunt păcătoși și, de aceea, sunt condamnați. Fiecare trebuie să fie „născut din nou“ pentru a primi viața nouă. Dumnezeu ne oferă mijloacele pentru a fi împăcați cu El. Nu-L refuzați! Apucați mâna pe care El v-a întins-o!

Când Socrate era pe patul morții, prietenii l-au întrebat: „Vom mai trăi noi iarăși?“. El n-a putut să spună decât: „Sperăm“. În contrast cu el, în noaptea dinaintea zilei când avea să-i fie tăiat capul, sir Ralegh a notat pe un bilețel pe care l-a pus în Biblia lui: „Din pământul acesta, din mormântul acesta, din țărâna aceasta, Dumnezeul meu mă va învia“.