Sămânța bună
Robert Moffat
Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit … potrivit îndurării Lui.
Tit 3.3-5
Misionarul scoțian Robert Moffat (1795-1883), socrul lui David Livingstone, a lucrat timp de 50 de ani în Africa de Sud, începând din anul 1816, în mijlocul triburilor Basotho, de-a lungul fluviului Orange. Populațiile locale îl respectau pe Moffat datorită dibăciei lui într-ale grădinăritului, ale tâmplăriei și ale fierăriei. Principala sa preocupare însă a fost aceea de a le aduce mesajul lui Isus Hristos. În acest scop, el a tradus în dialectul lor Biblia și Călătoria Creștinului (o carte ilustrând viața de credință, scrisă de John Bunyan, concepută sub forma unei alegorii; este considerată a doua cea mai citită carte după Sfânta Scriptură, descriind călătoria pelerinului spre Cetatea Sfântă).
Într-o zi, un membru al tribului a venit la Moffat și l-a întrebat: „Învățătorule, nu-i așa că oamenii care au scris Noul Testament cunosc tribul nostru? Am discutat despre aceasta între noi, în satele noastre, și mulți oameni cred același lucru“. — „Ce vă face să credeți asta?“, a întrebat Moffat. — „Ei bine, noi suntem siguri că ei ne cunosc, pentru că tot răul din inimile noastre este pus în această carte“. În acel timp, mulți localnici au fost convinși nu numai prin prezentarea clară și adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la starea lor personală, ci și prin mesajul plin de iubire al Dumnezeului Salvator găsit de ei prin citirea Cuvântului. Prin credința în Hristos, viața lor a fost transformată.