Sămânța bună

Domnul Horia și soția sa au adormit foarte târziu în acea seară, căci au adus înaintea Domnului situația celor doi copii. În cele din urmă au ajuns la hotărârea ca cei doi frați să rămână la ei, dacă și copiii vor accepta propunerea. Lucrul cel mai problematic era mâncarea… Dar ei se încredeau în Dumnezeu!

A doua zi, copiii au mulțumit pentru găzduire și au vrut să plece. Atunci domnul Horia le-a spus că pot rămâne la ei, dacă doresc. Ochii le erau scăldați în lacrimi și nu știau cum să le mulțumească. Au rămas. De atunci, domnul Horia le-a povestit în fiecare seară despre Mântuitorul. Zilele treceau foarte repede și, odată cu ele, copiii creșteau și în statură și în credința lor în Dumnezeu. Totuși, Paula nu era ca ceilalți doi. Ea nu putea crede ce a făcut Isus pentru ea. De două ori pe săptămână, toată familia mergea la biserică pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, dar Paula rămânea tot în întuneric. Într-o seară, când toată familia era adunată în jurul sobei, pentru a asculta ce citea domnul Horia, fetița l-a rugat: „Mai spuneți-ne despre Isus și despre ce a făcut El pentru noi!“. — „Ah… fata mea! Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. El ne păzește și ne ajută întotdeauna. Noi nu putem face nimic bun fără ajutorul Lui. Isus Hristos a venit aici, în această lume rea, ca să moară pentru păcatele mele și ale tale. El a fost răstignit. În timp ce oamenii răi Îl răstigneau, Domnul Isus Se ruga pentru ei zicând: Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac! Iată, draga mea, dragostea lui Dumnezeu față de noi! De aceea, copii, noi trebuie să-I mulțumim neîncetat Domnului Isus, pentru că a murit pentru noi.“