Sămânța bună

Rugăciunea nepotului

Era văduvă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni.

Luca 2.37

Era deja târziu, iar pentru Patrick sosise timpul să meargă la culcare. Așa că și-a sărutat părinții, spunându-le noapte bună, după care s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?“. — „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?“ — „Pentru că vreau să mă rog chiar acum“, a fost răspunsul copilului.

Micul Patrick este un frumos exemplu pentru toți cei credincioși. Ne încheiem ziua în același mod cum a procedat el? Și, de asemenea, cum o începem?

Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers, cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și de bunicii lor stând pe genunchi în fața lui Dumnezeu! Ar putea exista pentru bunici vreo activitate mai valoroasă decât rugăciunea? Multe persoane în vârstă au mare grijă de grădinile lor. Mult mai importantă este responsabilitatea pentru sufletele tinere, pe care ar trebui să le „îngrijească“ zi de zi, astfel ca ele să aducă roade pentru Dumnezeu.

Și câte subiecte de rugăciune nu ar trebui să fie pe inima celor credincioși…! „Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt așezați în poziții înalte, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea“ (1 Timotei 2.1,2).

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.17-29 · Ioan 20.1-10