Sămânța bună

Cu mulți ani în urmă, în unele țări era interzis să ai o Biblie. Dacă se găsea într-o casă o astfel de Carte, cei care o dețineau ajungeau fie la închisoare, fie să plătească cu viața.

Într-una din văile Tirolului trăiau în acel timp un bărbat credincios, foarte hotărât, pe nume Peter Hollmann, și cele două fiice ale sale, Anna și Else. Când a ajuns la ei vestea că soldații s-ar afla pe drum ca să-i caute pe credincioșii care aveau o Biblie, primul lor gând a fost la Cartea lor iubită. Ei au împachetat-o bine și au ascuns-o sub o cărămidă mare a sobei lor. Curând soldații au ajuns la proprietatea liniștită. Pentru că nici tatăl și nici fiicele nu au vrut să dezvăluie unde era ascunsă Biblia, toți trei au trebuit să pecetluiască credința lor cu moartea. Dar Dumnezeu a vegheat asupra Bibliei ascunse, pentru că trebuia să aducă mult rod pentru veșnicie.

Mai bine de treizeci de ani, casa a rămas părăsită, până când într-o zi s-a mutat acolo o familie. În timpul lucrărilor de reparație a fost găsită Biblia ascunsă. Noul proprietar a vrut să o ardă imediat – „pentru că această învățătură străină ne va aduce numai greutăți“, a spus el. Dar soția lui l-a rugat să citească câte ceva din Biblie.

O vecină bătrână le povestise că proprietarii de odinioară ai casei, familia Hollmann, fuseseră oameni foarte prietenoși și amabili. „Așadar, nici cartea lor nu poate fi rea“, a adăugat soția domnului proprietar.