Sămânța bună
Au privit la înfățișare
N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne facă să-L dorim. El era disprețuit și părăsit de oameni.
Isaia 53.2,3
Când israeliții cereau un împărat, ei și-au pus ochii pe un om „ales și frumos“ care „îi întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus“. Dar acest Saul a fost neascultător și nu a putut să salveze poporul, iar curând Dumnezeu avea să-l lepede ca împărat (1 Samuel 9.2; 15.23).
Când Dumnezeu a vrut să li-l dea pe David, om după inima Sa, a trebuit să-l prevină explicit pe profetul Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și la înălțimea staturii lui“; dacă Dumnezeu nu l-ar fi avertizat, s-ar fi repetat aceeași greșeală (1 Samuel 16.7).
Când Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus, pe propriul Său Fiu, cei mai mulți au fost orbi la frumusețea Sa morală, deoarece se așteptau la un Mesia conform propriilor idei. Da, El „a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“. Doar o rămășiță a putut spune: „Și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui“ (Ioan 1.11,14). Această rămășiță era formată din cei cărora Duhul Sfânt le deschisese ochii inimii pentru a-L vedea așa cum Îl vede Dumnezeu. Dar nici măcar ei nu au avut puterea să rămână cu El la sfârșitul călătoriei Sale pe pământ: „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit“ (Matei 26.56). – Ce mult L-a afectat pe Domnul această atitudine a ucenicilor Săi!
Cum Îl privim noi pe Domnul Isus? Îi dăm cu adevărat Duhului lui Dumnezeu ocazia de a ne arăta frumusețea acestui Domn, astfel încât să-L „dorim“? Îl cinstim noi pe Cel care a fost odată disprețuit? Stăm noi alături de El când alții Îl „părăsesc“?