Sămânța bună

Timpul ne coordonează viața. În fiecare zi întrebăm, și nu doar o dată: Cât este ceasul? Și întrebările se înlănțuie: Când trebuie să ies pe ușă? La ce oră începe întâlnirea? Când termin munca? Mai am timp pentru distracție?

Putem să facem următorul test: ne lăsăm ceasul de mână acasă pentru o zi, ștergem ora de pe telefonul mobil, îndepărtăm ceasul din bucătărie, ascundem ceasornicul deșteptător… Și apoi numărăm de câte ori ne uităm la încheietura mâinii sau la telefonul mobil sau la locul gol de pe perete. Mult prea des privirea ni se îndreaptă spre ceas!

În mod constant ne simțim sub presiune și spunem: „nu am timp astăzi!“, „aș vrea să am mai mult timp pentru familia mea“, „cât de repede zboară timpul!“.

Fiecare ceas ne arată, cât poate el de bine, ora exactă. Dar și mai mult, fiecare ceas ne vorbește și ne amintește că „este timpul să-L căutăm pe Domnul“.

Numai în această viață avem timp să-L căutăm pe Domnul; în veșnicie nu vom mai avea ocazia. De aceea, trebuie să-L căutăm pe Domnul astăzi, căci „acum este ziua mântuirii“. „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.“

Timpul trece, de aceea să nu-l pierdem! Când timpul harului se va sfârși, va fi pentru totdeauna prea târziu pentru a fi salvat. Astăzi este „timpul să-L căutăm pe Domnul“ (2 Corinteni 6.2; Evrei 3.15)!