Sămânța bună
Casa pământească și casa veșnică
Știm că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică, nefăcută de mână.
2 Corinteni 5.1
Ce se înțelege prin casa pământească și ce anume prin casa veșnică din cer? Apostolul vorbește aici despre trupul credinciosului. – La întoarcerea la Dumnezeu, sufletul și duhul nostru au fost răscumpărate, dar răscumpărarea trupului este încă în așteptare. Fiecare dintre noi a simțit acest lucru și a suspinat.
Cu cât îmbătrânim, cu atât mai mult simțim fragilitatea trupului, care nu-și mai face treaba 100%. Nu mai suntem la fel de agili ca altădată. Mersul pe jos devine mai dificil. Problemele cardiace și respiratorii se accentuează. Auzul scade. Devenim uituci. Pe scurt, se simte în mod clar că trăim într-un cort care se „dărapănă“. Nu se știe dacă vom supraviețui următoarei „furtuni“. Ar trebui credinciosul să dispere? Nu, în niciun caz!
Trupul nostru este un adăpost slab pentru călătorul obosit. Dar găzduiește o ființă spirituală – omul interior. Odată ce această casă pământească se va strica, vom avea o casă de la Dumnezeu: trupul de slavă. Acesta va fi adaptat deplin la omul interior. Nu este aceasta o perspectivă plină de bucurie, mai ales pentru copiii lui Dumnezeu mai în vârstă? În curând va veni momentul în care și trupul va fi răscumpărat. Astăzi, cei răscumpărați trăiesc cu viața de înviere într-un trup care nu a fost încă înviat. Aceasta aduce cu sine multe suspine. Dar nu va fi întotdeauna așa. În curând, speranța noastră se va împlini, „când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire“ (1 Corinteni 15.54).