Sămânța bună

Potrivit Guinness World Records, cea mai îngustă stradă din lume este în Reutlingen, Germania, și se numește Spreuerhofstraße. În punctul ei cel mai îngust, ea măsoară doar 31 de centimetri lățime. În funcție de cât de plinuț ești, poate fi un efort considerabil să te strecori pe acolo. Aleea a fost construită în anul 1727, în timpul lucrărilor de reparare ale zonei distruse în incendiul de proporții care avusese loc cu un an în urmă.

Locurile înguste nu ne plac. Preferăm ca totul să fie spațios și confortabil – și pe autostradă și pe alte șosele. Dar drumul nu trebuie judecat după cât de greu este de parcurs, ci după destinație. La ce bun cel mai frumos bulevard, dacă la capătul lui cădem într-o prăpastie?

Iar acest lucru se aplică și la viața noastră spirituală: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află“ (Matei 7.13,14). Oricine trece prin poarta strâmtă a pocăinței și pășește pe calea îngustă și incomodă pe urmele lui Isus va avea ca sfârșit al călătoriei viața veșnică, în cer. „Mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept“, ne mărturisește apostolul Pavel (2 Timotei 4.7,8).

Mai sus de zare e-o dimineață
Mai glorioasă, fără apus,
Sfârșită-i truda și-o altă viață
Am pe vecie cu-al meu Isus. —V. Brock