Sămânța bună
Nu, nu-mi amintesc…
Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără pată.
1 Petru 1.18,19
O doctoriță relata că la spitalul din centrul misionar veniseră cândva la tratament mai multe paciente. Acestea s-au întors apoi în satul lor. Misionara și-a dorit mult să vizitez acel grup, dar îi apăreau mereu obstacole în cale.
Însă după trei ani a reușit în sfârșit să-și ducă visul la îndeplinire. Era puțin îngrijorată. Oare vor fi uitat acele femei ce învățaseră la spital despre Isus, Mântuitorul lumii?
A fost primită cu mare bucurie și toate s-au adunat în jurul ei. Cu emoții nestăpânite, ea a întrebat-o pe o femeie în vârstă:
„Vă mai amintiți ce ați învățat la noi?“ — „Nu, a trecut mult timp de atunci.“
„Nu vă mai amintiți cum Isus i-a vindecat pe cei bolnavi?“ — „Nu, am uitat de mult.“
„Dar vă amintiți de orbul căruia Isus i-a deschis ochii?“ — „Nu, nu-mi amintesc nimic.“
„Nu vă amintiți cum i-a hrănit pe cei flămânzi într-un loc pustiu?“ — „Nu, nu-mi amintesc nici de aceasta.“
„Nu vă amintiți nimic de moartea Mântuitorului?“ — „O, ba da, știu!“, a strigat ea radiind de fericire, „știu că El a murit pentru mine, că Și-a dat sângele pentru păcatele mele! Nu voi uita niciodată aceasta!“