Sămânța bună

Fiecare om are o conștiință. Din acest motiv, el fie se simte inconfortabil, când a făcut ceva rău, fie se simte confortabil, când a făcut ceva bun. Auzim adesea că binele și răul sunt concepte doar relative. Și totuși există acest standard interior, după care fiecare își măsoară acțiunile.

Să ne gândim la conștiință ca la un instrument de măsurare care îndeplinește trei funcții: indică, avertizează, memorează. În primul rând, instrumentul are o scală pe care un indicator arată foarte sensibil binele și răul. Instrumentul este, de asemenea, echipat cu o lumină roșie de avertizare care se aprinde imediat ce suntem pe cale să facem ceva rău. În plus, este dotat cu o memorie capabilă să ne aducă aminte de faptele din trecutul nostru.

Cât de chinuitor poate fi glasul unei conștiințe împovărate! Oamenii încearcă adesea să înăbușe acest glas cu tot felul de activități religioase. Dar totul este în zadar! Glasul conștiinței nu-l lasă pe om să se odihnească și îi amintește că există o justiție divină în fața căreia trebuie să dea într-o zi socoteală de viața sa. Glasul conștiinței din noi este ca un ecou al afirmațiilor atât de clare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, ar trebui să ne „calibrăm“ în mod constant conștiința, în funcție de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca ea să nu-și piardă efectul.

Pe plan moral, conștiința are aceeași funcție pe care o are durerea pentru trup: ne amintește să-L căutăm pe marele Medic al sufletului, pe Domnul Isus Hristos!