Sămânța bună
Hristos, Locțiitorul nostru
Fiul lui Dumnezeu … m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20
Ca oameni răscumpărați, să nu uităm niciodată că viața noastră păcătoasă ne-ar fi dus în cele din urmă într-un loc de chin. Partea noastră ar fi fost pedeapsa veșnică, departe de Dumnezeu. Ce groaznic! Dar cum am putut scăpa de această destinație sumbră?
Dumnezeu ne-a arătat singura cale de ieșire posibilă, prin credința în Fiul Său, Isus Hristos, care a luat locul nostru la judecată. Ce mare fericire pentru noi!
Acum Îl putem adora pe El, Locțiitorul nostru. Când soldații și marii preoți L-au luat prizonier pe Domnul Isus, El le-a spus: „Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă“ (Ioan 18.8). Într-o altă împrejurare Îl auzim spunând: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi“ (Ioan 15.13).
Recunoaștem noi dragostea Lui nespus de mare pentru noi? Tocmai în suferințele pe care a trebuit să le îndure pe crucea de la Golgota a fost încercat cel mai profund. Ucenicii L-au abandonat. Dușmanii și-au revărsat toată răutatea asupra Lui. Însuși Dumnezeul cel sfânt a trebuit să-L părăsească și să-L pedepsească. De ce? Pentru că El a luat asupra Sa toate păcatele noastre și a stat înaintea lui Dumnezeu la judecată pentru noi. Acolo ar fi fost locul nostru, dar dragostea Lui pentru tine și pentru mine a fost mai puternică decât toate.
Lui I se cuvine închinarea noastră, Lui vrem să-I mulțumim!