Sămânța bună
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (1)
Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus, ca să-L asculte. Și fariseii și cărturarii murmurau, zicând: „Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei“.
Luca 15.1,2
„Eu sunt Isus“ – sub acest nume îl întâmpină Fiul lui Dumnezeu pe orice om oricât ar fi de păcătos. Isus înseamnă „Dumnezeu este mântuitor“. El a venit în lume pentru a-i salva pe oameni de păcatele lor și de consecințele lor veșnice. Mulți dintre oamenii din vremea Lui, care aveau o reputație rea, de vameși sau de păcătoși, au simțit nevoia pocăinței și de aceea au venit la Isus pentru a-I asculta predica.
Alții, „evlavioșii“ din acea vreme, caracterizați de îndreptățirea de sine, credeau că pot sta în fața lui Dumnezeu și fără Mântuitorul. Așa că L-au respins pe Isus; mai mult, ei s-au simțit jigniți de faptul că El Se preocupa cu „păcătoșii“.
Domnul a înfruntat atitudinea lor de îndreptățire de sine punându-le înainte câteva parabole. Capitolul 15 din Evanghelia după Luca este unul inepuizabil în frumusețe. În parabola oii rătăcite (versetele 3-7), păstorul pleacă după oaie și o caută până o găsește. În parabola banului pierdut (versetele 8-10), femeia ia o lampă și caută moneda până o găsește. Iar în parabola fiului risipitor (versetele 11-32), tatăl își așteaptă fiul plecat, până acesta se întoarce acasă. În toate aceste trei parabole, Dumnezeu caută, aduce înapoi, așteaptă. Iar finalul tuturor este o mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.
(Parabola fiului risipitor ne va sta în atenție și în alte pagini ale acestui calendar.)