Sămânța bună

Pentru a trata o boală dureroasă, suntem dispuși să înghițim un medicament amar. Dar, când apare o experiență amară în viața noastră, ne împotrivim și spunem: „Pe aceasta nu o înghit!“.

Pentru David a fost foarte greu când a primit vestea: „Inimile oamenilor lui Israel îl urmează pe Absalom“ (2 Samuel 15.13). Propriul său fiu l-a înșelat și a preluat puterea!

David a fost nevoit să fugă din Ierusalim. El a plâns, dar nu s-a supărat pe Dumnezeu. Acest lucru rezultă din cuvintele sale: „Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi … Iată-mă, să facă ce va crede cu mine“ (2 Samuel 15.25,26). Învățăm de la el că o experiență amară nu trebuie să conducă la amărăciune în inimile noastre.

Dacă ne opunem unei experiențe dureroase, foarte ușor pot să apară în noi rădăcini de amărăciune. Atunci nu înțelegem corect harul lui Dumnezeu și considerăm că nu am meritat acel tratament. Dar să nu uităm că tot ce avem și suntem izvorăște din harul lui Dumnezeu.

David nu l-a văzut numai pe fiul său care i-a produs acea durere mare, ci L-a văzut mai presus de toate pe Dumnezeu la lucru și a luat din mâna Lui nedreptatea care i s-a făcut.

Și noi astăzi să spunem „da“ atunci când întâmpinăm greutăți pe cale, pentru că acesta este remediul pentru amărăciune.