Sămânța bună

Stăm cu toții în jurul mesei, dar domnește o atmosferă tensionată. Cu puțin timp înainte de a ne pune la masă, a trebuit să-l mustru pe fiul nostru. Acum el este supărat și nemulțumit.

Aplecat peste farfuria sa, băiatul mă întreabă: „Poți, te rog, să-mi dai coșul cu pâine?“. Îi întind imediat coșul, dar el nu observă. După trei secunde repetă întrebarea. Îi spun prietenos că acesta este chiar lângă el. Abia atunci își ridică ochii din farfurie și vede privirea mea binevoitoare și coșul cu pâine. Imediat observă că m-a apreciat greșit. Tatăl său nu avea nimic împotriva lui!

În felul acesta se comportă și oamenii în relația lor cu Dumnezeu. Pentru că știu că El condamnă viața lor păcătoasă, consideră că Dumnezeu este împotriva lor. Dacă pe lângă aceasta nu primesc nici răspunsurile dorite la rugăciunile lor, sunt încurajați în părerea lor greșită despre Dumnezeu.

Cât timp privim doar la noi, nu-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu. Doar prin citirea Bibliei privim în sus spre Dumnezeu și observăm că El ne dorește numai binele. „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde“ (Ieremia 29.11). Pentru că ne iubește, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16). Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca relația noastră cu Dumnezeu – care a fost distrusă prin păcatele noastre – să fie refăcută. Ce mare har!