Sămânța bună
Destinul sau providența divină?
Luați seama ca nu cumva să refuzați să ascultați pe Cel … care vorbește din ceruri.
Evrei 12.25
Călătoria de afaceri fusese minuțios planificată, totul trebuia să decurgă foarte bine. Însă, pe drumul către aeroport, mașina a avut o pană. Toți cei trei din mașină au pierdut zborul și astfel au ratat întâlnirea importantă cu un client. Primul a rămas liniștit, al doilea și-a stăpânit cu greu indignarea, în timp ce al treilea a fiert de mânie.
Seara, cei trei au aflat uimiți știrea tragică: acel avion se prăbușise. Și nu era niciun supraviețuitor!
Primul este un om credincios, are o familie și este tată. Cu toate că în acea dimineață nu a înțeles de ce a permis Dumnezeu acea pană, a acceptat liniștit situația. Acum știe că Dumnezeu a vrut să-l păzească pe el și pe familia lui de o nenorocire. Adânc mișcat, Îi mulțumește Tatălui său ceresc.
Cel de-al doilea nu este credincios. Această întâmplare l-a pus însă pe gânduri. Unde ar fi fost acum, dacă ar fi prins avionul? Înțelege că există un Creator care îl iubește și care astăzi l-a ocrotit într-un mod special. Apelul de trezire al lui Dumnezeu l-a atins adânc și el se pune pe genunchi în fața acestui Dumnezeu atotputernic.
Cel de-al treilea este ateu. De dimineață era mânios. Acum se felicită pentru norocul lui și le povestește cunoscuților săi cum a scăpat de moarte. Apelul de trezire al lui Dumnezeu a ajuns la urechile lui, dar nu l-a mișcat cu nimic.
Recunoaștem noi oare intenția lui Dumnezeu în evenimentele care au loc în viața noastră?