Sămânța bună

Modul lui de viață și cuvintele sale îl făceau să fie diferit de colegii săi de muncă din mină. Ei considerau că este prostuț și râdeau de el: „Încetează cu religia ta! Aceasta este doar pentru femeile în vârstă“, i-au spus ei.

Când s-a produs accidentul, minerul credincios tocmai intra în puț. Deodată a auzit vuietul tot mai puternic al apei care se infiltra. Ce să facă? Era încă în coșul cu care erau transportați și, dacă ar fi mișcat de frânghie, ar fi fost tras în sus imediat. Dar atunci colegii săi ar fi pierit. Iar ei nu erau pregătiți să stea înaintea lui Dumnezeu! Jos, în mină, la locul unde ajungea coșul, stătea un tânăr muncitor necalificat. Fără să ezite, credinciosul l-a împins în coș și i-a spus: „Spune-le celor de sus că încercăm să ne salvăm în tunelul din dreapta“. Apoi a alergat la ceilalți bărbați din echipa lui, i-a avertizat de pericol și le-a cerut să-l urmeze cu cazmalele lor. Cu acestea au săpat un loc în partea superioară a tunelului, unde să se poată refugia și să aștepte ajutorul. Abia cinci zile mai târziu, echipa de salvare a reușit să ajungă la ei și să-i salveze.

Între timp, colegii săi și-au schimbat complet atitudinea față de colegul credincios. Erau foarte impresionați de acțiunea sa altruistă și de încrederea sa în Hristos. Unul dintre ei i-a spus: „Înainte de acest eveniment, am crezut că prin credință devii un om slab. Dar, dacă citirea Bibliei poate face ca o persoană modestă și discretă să-și dea viața pentru alții, atunci trebuie să fie bună pentru noi toți. Acum vreau să am și eu credința ta“.