Sămânța bună

Fiica de unsprezece ani îl privea pe tatăl ei cosind manual, în căldura dogoritoare, pajiștea cea mare din spatele casei. Când a terminat, ea i-a spus: „Tată, aș dori să ai o mașină de tuns iarba, cu care să poți cosi mai ușor. O să-ți cumpăr una!“.

Mai mult decât a face o promisiune imposibilă, ea a început să se roage pentru o mașină de tuns iarba și a economisit fiecare bănuț. După o lună avea strânsă o sumă de 120 de franci. Toți știau că suma respectivă nu era suficientă.

Într-o zi, fata a mers cu mama ei la un târg de vechituri. Acolo a văzut o mașină de tuns iarba. S-a dus la bărbatul care stătea lângă mașină și l-a întrebat: „Cât costă mașina de tuns iarbă?“ – „120 de franci!“, a răspuns acela.

Nimănui nu-i venea să creadă! Era exact suma pe care fata o economisise. Vânzătorul le-a făcut dovada că mașina este funcțională, așa că au cumpărat-o.

În versetul de astăzi citim că robul lui Avraam s-a rugat când a fost trimis să găsească o soție pentru Isaac. El nu s-a bazat pe sine în soluționarea acelei lucrări dificile, ci L-a rugat pe Dumnezeu să-l ajute. Rugăciunea sa a fost simplă și sinceră, iar Dumnezeu a răspuns la încrederea robului și a făcut ca acesta să o întâlnească chiar pe Rebeca, ea fiind soția perfectă pentru Isaac.