Sămânța bună

Odată, o mamă a venit cu copilul ei la un om bătrân și înțelept și l-a rugat stăruitor: „Vă rog să-i spuneți fiului meu să nu mai mănânce zahăr“. Bărbatul a răspuns: „Doamnă dragă, reveniți vă rog cu fiul dumneavoastră peste două săptămâni“. Mama a ascultat. După paisprezece zile și-a adus copilul la omul înțelept care, uitându-se serios și hotărât la băiat, i-a spus: „Încetează să mai mănânci zahăr“. Mama a fost mulțumită, dar, ce-i drept, și puțin nedumerită. „Am spus abia acum aceste cuvinte“, a adăugat bătrânul, „pentru că în urmă cu două săptămâni și eu mâncam zahăr“.

Se întâmplă foarte ușor să criticăm la alții ceva ce și noi facem sau să-i atenționăm pe alții de nimicuri, în timp ce în alte lucruri noi umblăm poate mult mai greșit. În Biblie este folosită o imagine care nu menajează deloc: „De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău, și nu zărești bârna care este în ochiul tău? Sau cum zici fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», și, iată, tu ai o bârnă în ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău“ (Matei 7.3-5).

Atunci mai bine să nu spui răului pe nume? Ba da, să-l dai pe față! Dar, înainte de a le reproșa altora ceva, uită-te la tine și cercetează cum arată faptele tale de creștin.