Sămânța bună

Pe scena unui teatru de operă se făceau repetiții la celebra operă „Messiah“, de Händel. O cântăreață din cor, deosebit de talentată, trebuia să interpreteze celebrul solo: „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu“. Ea a cântat până la prima probă cu atâta siguranță și perfecțiune interpretativă, încât orchestra, după ce a terminat, a așteptat plină de admirație și de nerăbdare complimentele dirijorului.

„Doamnă“, a spus dirijorul, „dumneavoastră aveți o voce admirabilă, dar vă lipsește un singur lucru: nu știți că Răscumpărătorul este viu. Se simte aceasta din interpretare“.

Cu tot talentul ei, cântăreața nu putea să exprime acest sentiment sublim, pentru că era străin de ea. Bucuria triumfală de a-L cunoaște pe Isus Hristos ca Răscumpărătorul care trăiește veșnic nu o poate simți nimeni care nu L-a cunoscut ca Mântuitor personal. Cântăreața nu-L cunoștea pe Isus. Nu-L întâlnise niciodată pe Acela care, după ce a învins moartea, a înviat și este acum în cer.

Triumfător azi este Domnul, a-nviat, este viu,
Deschis ne este de-acum drumul către cer, Domnu-i viu!
Să fii mărit și lăudat în veșnicie, ne-ncetat,
Căci Tu izbând’-ai câștigat, Doamne-n veci: fii slăvit!
—H. Rossier