Sămânța bună

Se spune că Friedrich cel Mare (1712-1786) a fost oprit odată de un om sărman, care dorea să-i vorbească. „Nu am timp să vă ascult“, a spus împăratul fără să se oprească. „Maiestate, am să vă spun numai două cuvinte.“ — „Bine“, a spus Friedrich, „două cuvinte și nimic mai mult!“ — „Foame, frig!“, a strigat imediat omul sărac. „Pâine, cărbuni“, a răspuns tot așa de scurt împăratul și a ordonat să i se dea 100 de taleri.

Starea nenorocită în care se află omenirea poate fi rezumată tot în două cuvinte: păcat, moarte! Prin păcatul primului om, păcatul a intrat în lume. Păcatul este originea tuturor relelor de care suferă oamenii! Răul cel mai grav este însă moartea care a intrat în lume prin păcat, și ea atârnă amenințător deasupra fiecărei vieți.

Cum putem scăpa de această stare nenorocită în care ne găsim? Să venim, precum acest sărman care și-a recunoscut condiția mizerabilă, la Dumnezeu și să-I mărturisim, fără multe cuvinte, starea noastră lipsită de speranță. În contrast cu Friedrich cel Mare, care era în goană, Dumnezeul nostru are întotdeauna timp să ne asculte. Și El ne va răspunde după nevoile noastre. Răspunsul Lui de asemenea poate fi rezumat în două cuvinte: iertare, viață!

Biblia confirmă această dublă promisiune:

„Oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, primește iertarea păcatelor și viață veșnică“ (Fapte 10.43; Ioan 3.36).