Sămânța bună
Fiul lui Dumnezeu
Ce este omul, ca să Te gândești la el, și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii și l-ai încununat cu slavă și cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrările mâinilor Tale; toate le-ai pus sub picioarele lui. Doamne, Stăpânul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!
Psalmul 8.4-6,9
Când Creatorul lumilor a intrat în lumea noastă, El a fost așezat într-o iesle. Lumea L-a respins pe Creatorul ei!
Nici mai târziu Fiul Omului nu a avut un loc unde să Se odihnească. „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul“ (Luca 9.58).
Chiar și cel mai sărman om are un pat când moare. Domnul Isus a murit pe o cruce. Singurul Om drept de pe pământ a suferit chinul îngrozitor și dezonorant al răstignirii pe o cruce.
Pentru cine a luat Fiul lui Dumnezeu asupra Sa toate aceste suferințe? Pentru tine și pentru mine! – Dumnezeu L-a trimis pe unicul Său Fiu iubit ca Om pe pământ și L-a dat la moarte, pentru a ne scăpa de la pierzare! Domnul Isus „S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege“ (Tit 2.14).
Și cum se poate primi această mântuire? – Recunoscând că suntem pierduți, mărturisindu-I lui Dumnezeu păcatele noastre și acceptându-L prin credință pe Isus Hristos ca Mântuitor al nostru.