Sămânța bună

În preajma sărbătorilor de iarnă, un învățător l-a întrebat pe un băiețel: „Ce îți dorești cel mai mult de Crăciun?“. Băiatul s-a gândit la tabloul înrămat de acasă, cu fotografia tatălui său la care ținuse așa de mult și care acum nu mai trăia, și a spus încet: „Cel mai mult mi-aș dori ca tata să iasă din ramă și să fie iarăși cu noi“. Cu aceste cuvinte, băiețelul a exprimat dorința profundă a omenirii, chiar dacă adesea este suprimată de alte idealuri și scopuri. Cu toții tânjim după siguranță și pace, după o mână vânjoasă care să ne poată scoate din necazul nostru.

Mult timp, oamenii au sperat că Dumnezeu va ieși din „rama“ necunoscutului și că ne va întâmpina personal. Și tocmai aceasta s-a întâmplat acum 2000 de ani, când Dumnezeu a venit la noi în Isus Hristos. Noi nu suntem singuri într-o lume moartă și rece, nu suntem lăsați pradă unei sorți oarbe. Dumnezeu a devenit Om ca noi, în Isus Hristos. Dar, ca Om, El a fost fără păcat și de aceea a putut să devină Mântuitorul nostru.

Fie ca și gândurile noastre să se îndrepte spre Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pământ să ne arate cine și cum este Dumnezeu și să ne conducă la Dumnezeu! „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ (Ioan 14.6).