Sămânța bună
Moartea Lui nu a fost o înfrângere, ci o biruință
Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.
Ioan 10.17,18
Satan lucrează împotriva lui Dumnezeu și îi atrage după el în pierzare pe oameni. El a reușit să-i corupă pe primii oameni să cadă în păcat și să aducă asupra lor judecata lui Dumnezeu. „După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit“ (Romani 5.12).
Un Locțiitor desăvârșit și fără păcat a trebuit să ia locul vinovaților, pentru a suferi în locul acestora judecata. După căderea în păcat, Dumnezeu a spus că sămânța (urmașul) femeii va zdrobi capul șarpelui (Satan) (Geneza 3.15). El L-a avut în vedere pe Fiul Său care, la împlinirea vremii, a devenit Om, pentru a fi Salvatorul nostru. Când a trăit aici, Satan a încercat în toate felurile să-L dea la o parte pe Isus Hristos sau să-L facă să renunțe la drumul spre cruce. Dar Mântuitorul a putut spune la sfârșit: „Vine Prințul lumii acesteia și el n-are nimic în Mine“ (Ioan 14.30). Nu a ținut cont de coaliția celor care Îl urau fără temei, ci a mers până la capăt.
Mielul fără pată și fără vină a devenit Jertfa pentru noi. În cele trei ore de întuneric la cruce, El a ispășit păcatele noastre. Apoi a murit. Aceasta nu a fost o înfrângere, ci o biruință totală asupra celui ce „are puterea morții“, adică asupra diavolului. De aceea Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a onorat.