Sămânța bună

Deodată avionul a început să vibreze din cauza turbulențelor. Pilotul le-a cerut pasagerilor să-și pună centura de siguranță. Avionul a pierdut de mai multe ori câțiva metri din altitudine din cauza curenților de aer. În timp ce pasagerii încercau să nu intre în panică, o fetiță citea liniștită dintr-o carte. Părea să nu-i fie deloc teamă. După ce au aterizat cu bine, cineva a întrebat-o: „Cum ai putut rămâne atât de liniștită în timpul zborului cu turbulențe?“. Ea a răspuns: „Pilotul este tatăl meu și el mi-a spus că mă duce acasă“.

Ucenicii vâsleau și ei pe lacul Ghenezaret. Deși printre ei se aflau pescari cu experiență, au intrat în panică atunci când mica lor ambarcațiune a fost surprinsă de furtună și amenințată să se scufunde. Domnul era cu ei, dar stătea în partea din spate a corabiei, „dormind pe căpătâi“. Atunci ei L-au trezit, spunând: „Învățătorule, Învățătorule, pierim!“. După ce, la porunca Domnului, furtuna s-a potolit, El le-a spus: „Unde vă este credința?“. Uitaseră că nicio barcă nu se poate scufunda când la cârmă este Isus.

Pe calea credinței ajungem și noi în „turbulențe“: am pierdut o persoană dragă, ne luptăm cu o boală gravă, ne-am pierdut serviciul. În orice situație ne-am afla, nu trebuie să ne temem. „Pilotul“ nostru Se descurcă în orice furtună și ne duce în siguranță acasă!